marți, 16 martie 2010

Nuntă-n Draci cu nănădăi (I)


(Schiţa unei nuvele fără cap şi fără coadă. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări etc. etc.)

AUTOR: Story

Partea I

Ţelu Dumbravă îşi scoase pălăria, puse mâinile lui butucănoase şi păroase în şolduri şi trase o privire de jur împrejur ca şi când ar face inventarul lucrurilor cu care urma să intre în contact sau în conflict. Era un gest reflex, căpătat de pe vremea când era preşedinte al CAP-ului din comuna Draci. Venea la sediul CAP-ului pe la 10.00, mahmur, plictisit şi pus pe ceartă, arunca o privire aprigă împrejur şi începea din senin să înjure tot ce-i sta în cale.
Ţelu oftă ca după un lung efort, şterse sudoarea de pe frunte cu dosul mânii stângi. În lumina soarelui cadranul ceasului sclipi ca un ochi de sticlă. Îşi scoate pălăria de pe cap încet, mai încet ca mersul unui melc pe o piatră încinsă, apoi, tacticos, o batistă mare cât un cearceaf, o desfăcu scuturând-o, şterse la fel de tacticos banda de vinilin a pălăriei şi oftă prelung. Ţelu venise în inspecţie, curios să vadă cum merg treburile cu aranjatul cortului pentru nuntă.

.............................

Acceptase să-l cunune pe File Logofăt, gestionarul singurei cârciumi din sat, fostul său aghiotant de la CAP, omul bun la toate, mâna sa dreaptă. Băiat de principiu, aşa-l prezenta oricui îi trecea pragul CAP-ului. Cu el, bre, faci toată treaba. E de principiu şi... mucles, tace ca peştele. Lasă că înţelegi cum vine asta.
Dorinţa de a-l cununa i-a venit într-o seară când, ameţit de băutura proastă pe care i-a servit-o File pe moca, lovi cu pumnul său greu în coltul mesei, înlătură cu dosul palmei cojile de seminţe, aruncându-le tocmai pe masa vecină, unde doi ţigani se certau pe o arvună la o înmormântare şi strigă baritonal:
- Bă, File, eu te cunun şi de data asta!
File Logofăt se cununa a treia oară în 6 ani. De fiecare dată Ţelu i-a fost naş. Când a auzit că File ar vrea din nou să-l cunune a şovăit. Îi era teamă să nu-l lase inima în toiul petrecerii. Avusese un atac cu ea, cum îi plăcea să spună preinfarctului suferit cu doi ani în urmă. Nu a pus băutură în gură de la ieşirea din spital mai bine de un an. Se perpelise de dorul unui pahar cu vin de ţi se rupea inima văzându-l. De câteva luni reîncepuse să bea câte un păhărel, două. Se ameţea repede pentru că-şi pierduse antrenamentul. În câteva zile, se lăuda oricui era dispus să-l asculte, sunt pregătit să mai dau un atac cu inima. Bă, când o face pârţ! şi s-o opri, ducă-se, mai beau un pahar şi pauză prelungită permanent sub pământ. Şi dacă pârţul nu o fi de la inimă, să-mi fie de bine.

...........................

File îşi aşezase cortul pentru nuntă trăgând o prelată pe deasupra a trei duzi bătrâni, cărora Lache tâmplarul le-a tăiat crengile cu fierăstrăul de mână. Foaia de cort poate să stea liniştită aici. În noaptea nunţii nu va ploua. Am eu semnele mele, le spuse File celor doi copii veniţi să-l ajute pentru 10 lei de fiecare şi câte un pahar cu vin, pe care-l trase repede pe gâtlejurile lor fragile, ascunşi după un dud să nu-i vadă cineva şi să-i toarne părinţilor. Ar fi aprins şi câte o ţigară fără filtru, dar File le-a interzis categoric, aşa că s-au mulţumit să tragă pe gât vinul rubiniu producţie de anul trecut, uşor înţepător, dar încă bun la gust, păstrat de File la beci special pentru nuntă. Copiii au băut, s-au scuturat pe haine de praf şi au tulit-o spre baltă la scăldat, lăsându-l pe File aşezat pe o bancă, aranjându-şi freza cu un piaptăn din os.
File se considera un om norocos. Se căsătorea a treia oară. Fiecare încercare de a-şi întemeia un cămin solid se sfârşise aiurea. Nici el nu înţelegea ce dracu se întâmplă. Arunca vina pe soartă, pe farmece. Prima căsătorie se sfârşit la circa un an de când a decis să se însoare cu Aluna.
La 6 luni de la prima lor întâlnire, în pătulul din spatele casei unde el şi Aluna au petrecut o noapte de pomină, presărată din plin cu gemete înfundate în palme şi încolăciri pătimaşe de corpuri fierbinţi, se născu Alior.
Pe File, nedus pe la muieri înainte de a o cunoaşte pe focoasa Aluna, nu l-ar fi deranjat câtuşi de puţin faptul că Alior s-a născut la 6 luni, are privirea cruciş şi este cam tuciuriu. A mai auzit el de naşteri premature, dar mă-sa i-a băgat în cap că astea-s accidente. Copilul se naşte la 9 luni.
- Deschide, prostule, ochii, tu nu vezi că nu-ţi seamănă? Nu vezi, mă, ce faţă de chirpici are. Ăsta nu-i din neamul nostru, îi zise mă-sa într-o zi când depănuşeau împreună porumb să aibă ce da vitelor.
- Păi, eu am zis hai! şi ea a venit. Ce era să fac, fă, mamă, să-i zic că am glumit? O cunosc de copil, dar n-am avut curaj să-i zic. I-am zis hai şi...
- Bă, eşti prost, ca tac-tu! Aşa mi-a zis şi el. Dacă ştiam că ieşi aşa tâmpit, mă făceam că nu-l aud. Nu faci tu casă cu asta, îl atenţionă lovindu-l în frunte cu un cocean.
File aruncă cotolanul depănuşat doar de două frunze spre cocina porcului. Se sculă în picioare, se întinse să-şi îndrepte oasele şi plecă spre WC-ul din fundul curţii fără să scoată un cuvânt. Puţin îi păsa de ce spunea mă-sa. El ştia una. Aluna este bună la pat. Porni alene spre WC. Pe la jumătatea drumului se opri, privi cerul şi începu să fluiere o melodie, scărpinându-se în cur.
Nu avea de unde să ştie câtă dreptate avea să aibă mă-sa. Nu s-a împlinit anul şi Aluna a fugit de acasă cu Mute, tractoristul, lăsându-l cu Alior pe cap. A băgat divorţ şi l-a câştigat repede. Aluna nu s-a prezentat niciodată la proces. Auzise că este pe undeva prin Bucureşti, pe la Piaţa Obor, unde vinde flori.
A doua căsătorie s-a terminat imediat după spargerea nunţii, când Urzica a fugit cu darul de nuntă. A fugit şi nici dracu nu a aflat unde. Cu Urzica nu s-a dus la Sfatul Popular să o ia cu acte.
- Mă, File, lasă, mă, că avem timp. Hai mai întâi să facem o petrecere, să chefuim, să ne simţim bine, că acum se lasă iarna şi unde dracu mai facem nuntă, îl îmbia, dându-i sfârcurile şi aprinzându-l ca pe o ţigară de foi.
- Hai, mă, File, na!, hai, na!, aşa File, dar ce zici, facem nuntă mai întâi?
În cele din urmă, vlăguit de toate puterile, răsucit în aşternutul îmbibat de sudoare, oftând de plăcere, File a acceptat.
- Hai, mă, că nu ai ce pierde, îl linişti Urzica aruncându-şi pulpa catifelată peste coapsa lui.
Şi nu a avut ce pierde. Doar o sumă frumuşică de bani şi pe nepotolita şi cârlanca Urzica.
A uitat-o greu. Nu putea uita sfârcurile ei tari ca sâmburele unei cireşe, buzele ei cărnoase ce-i amintea de caisa pârguită. Imaginea Urzicăi l-a ţinut departe de femei o perioadă lungă. Cu timpul, imaginea s-a estompat. L-a mai bătut şi mă-sa la cap:
- Însoară-te, mă, ce stai ca un par înfipt în pământ. Pune mâna şi însoară-te! Alior vrea să aibă şi el mamă. Tu nu vezi că ţi s-au dus ochii în fundul capului? S-a dus dracu ţiganca, ce-ţi mai trebuie? Caută şi tu una de seama ta şi pune de o căsnicie sănătoasă, că mâine faci nişte ani de nu te mai ia nici Pralina, aia de mai are doi dinţi în gură.
- Ptiu, fi-ţi-ar gura spurcată, mamă, cum dracu poţi să vorbeşti aşa? Auzi, să mă însor cu Pralina. O să mă însor, nu-mi duce grija.

..........................

Ţelu Dumbravă s-a gândit, a socotit preţ de un minut şi a lovit scurt cu pumnul în masă.
- Bine, mă, ducă-se dracu de inimă. Şi-a retras armata. Nu mă mai atacă. I-am venit de hac. Ştiu ce să-i fac. O înec în alcool. O alcoolizez şi o pun să muncească beată, ameţită, îşi termină tirada într-un râs sănătos, iute molipsitor.
Nu abuza. Ştia când să se oprească din băutură. Se eschiva elegant, refuzând un pahar în plus pe motivul că vrea să fie treaz când îl va ataca inima. Când a decis să-l cunune pe File inima bătea metronom.
- Gata, File, am decis, te cunun. Mai dăm încă o dată adunarea.
- Naşule, aşa te vreau, să fii cu ambiţie. Că matale ştii cu cifrele. Nu laşi o cifră fără semnul adunării...
- Şi al scăderii, că n-o să le iau eu pe toate, completă Ţelu, lăsându-se pe spătarul scaunului care scârţâii ca un şoarece în cinie.
- Naş-ta Elica îmi zicea: Ţelule. Adică nu-mi zice Ţelule, ci Ţiule că-i joacă proteza în gură, cum dracu faci tu de le ştii pe toate? Adică nici dracu nu zice, că e bisericoasă. Ea zice cu afurisitu’. Cum afurisitu’ faci tu că le pui pe toate în ordine şi nu le încurci. Pui plus la plus şi scapi de minus. Ei, i-am zis, am eu secretu’ meu, Elico. Plus cu plus la plus şi plus cu minus tot la plus. Şi din minus, tot plus trag, termină Ţelu, scuipând neatent, ca un ofticos, într-o parte, taman pe pantalonul unuia dintre cei doi ţigani de la masa vecină. Puţin îi păsa că a fost mitocan. Ţiganii erau aşa de porniţi unul împotriva celuilalt că nu aveau timp să-l bage în seamă pe Ţelu.
- Ei, naşa Elica, ea este simplă croitoreasă, naşule, o căină File, turnând în pahare. Ce ştie ea cum e cu contabilitatea, cu un cont, cu o valoare adăugată, cât de greu se pune ban pe ban. Ea trage un tighel, o cusătură... Treabă muierească.
Uşa cârciumii se lovi de perete cu putere. Ăsta nu putea fi decât Potel a lu’ Stan Deal. Ăsta când întra în cârciumă aveai senzaţia că cineva i-a furat vita din bătătură şi a venit la cârciumă să bea de necaz.
Intră trântind uşa ca într-un local din Texas. E modul lui de a se face remarcat. Loveşte uşa de perete şi aşteaptă o clipă în prag, privind spre bar, parcă numărând sticlele din raft. A căzut din căruţă când era mic şi s-a ales cu nasul strâmb şi vorba fomfăită. Altfel e băiat blând. Pâinea lui Dumnezeu. Dă de băut la toată lumea. Are bani. Câştiga bine. Făcea naveta din satul Draci la cel mai propiat oraş, circa 25 de kilometri, cu Rata de ora 5 dimineaţa şi se întorcea pe la 6 seara. Lucrează ca strungar, mai face un ciubuc, o învârteală. Se scoate.
Dintr-o dată atmosfera în cârciumă se animă. Toţi consumatorii, într-un cor, îl primii pe Potel cu un salut admirativ.
- Băi, Potel, eeeee, ce faci, mă. Ete, al dracu ce te făcuşi. Dai, mă ceva de băut că ţi-a fătat vaca peste o săptămână, hă, hă, hă...
- Dau, b’, ’tu-va-n cur de lingăi. Ai dracu, la munc’ nu vă duceţi că vă omoară naveta. Voi pe ce munciţi, mă, pe capete de mătărângă? Scuză-mă nea Ţelule, dar cu ăştia n-am cuvinte de dicţionar, că-s proşti de gură. Salut, b’, File. Dă de băut la toată lumea.
Ţelu îi făcu un semn larg cu mâna, ca atunci când faci o reverenţă, acoperind cu gestul său tot salonul, în sensul că nu-i niciun deranj. Poate să folosească orice expresie. Azi este permis.
File se sculă plictisit de pe scaun, apucă de după bar gâtul unei sticle de vin, băgă tirbuşonul în dop şi i-o întinse, nedesfăcută lui Potel.
- Pune-le tu în pahare, eu pun de o nuntă cu naşu Ţelu şi lăsaţi-mă dracu’ să discut afaceri. Pune banii pe tejghea la locul ştiut şi mergi la masa lui Terpendel că te aşteaptă de o oră cu gura căscată şi uscată ca un puţ secat.
Potel murmură un ’îmb’, adică „bine, mă” în cunoscutul-i stil şi plecă târşâindu-şi picioarele. Purta 47 la pantof. I se spune prin sat Lăbarul. Apucă un scaun de spătar cu mâinile lui soioase, purtând urme de vaselină şi ulei ars, şi-l trase după el lăsând urme pe podea.
- ’T-n cur de lăbar. Nu mai târî scaunul după tine, că nu l-ai făcut la strungu lu mă-ta, strigă după el File, aruncându-i în cap cu o monedă.
- Stai, drac’ la un loc, File. Vezi să nu uiţi să mă inviţi la nuntă. Dom’ Ţelu, ăsta te bagă în cartea recordurilor. Care-mi este, Terpendele paharu’? Cum ăsta, mă? Ăsta din care ai băut tu pişat? File, adu-mi, m’ un pahar, că nu beau după ştirbu’ ăsta, că are haleră-n gât.
- Nu se zice, mă, Potel, haleră, ci holeră, îl corectă Terpendel, lovindu-l pe spate cu palma sa fină de viorist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu